Singuratate?!

De multe ori ne simtim singuri si ne apropiem de Dumnezeu din nevoia de afla un reazem,pentru ca cele dimprejurul nostru nu ne odihnesc,si ne simtim...singuri.Dar oare ce-i mai rau,singuratate in doi,singuratate in suflet,sau singuratate de unul singur?"Hai la plimbare"e o idee foarte buna...Deci sa luam cu noi credinta,speranta,iubirea si sa iesim...sa nu uitam de "cruce",sa o luam mereu cu noi si sa-l urmam pe Hristos care este soarele ce niciodata n-a apus pt.nimeni,este viata,adevarul,iubirea...Ar fi bine sa gasim in oameni refugiul de care avem nevoie de-atatea ori,dar totul e o dulce iluzie atunci cand credem ca oamenii ne pot salva de la singuratate,totul se intampla cu milostivirea lui DUMNEZEU.Doamne tu esti viata mea,lumineaza-mi inima si indreapta-mi pasii doar pe cararile Tale si nu ma parasi atunci cand sufletul mi-e pustiu,cand neputinta ma cuprinde...cand nu mai pot..."zbura"catre Tine!Dar viata e un dar nepretuit si merita sa traim...

DE CE?

IMI VINE IN MINTE UN REFREN VECHI,CARE SIMT CA MI SE POTRIVESTE ACUM:"DE CE-AI INTRAT IN VITA MEA/SI AI VENIT SA-MI TULBURI LINISTEA..."E DOAR O IMPRESIE DE MOMENT,DAR TREBUIE SA INVAT SA NU PUN INTREBARI LA CARE NU VOI PUTEA PRIMI UN RASPUNS,SAU CEL PUTIN UNUL FAVORABIL.DACA M-AS PUTEA OPRI LA TIMP SA NU SUPAR PE NIMENI CU VORBELE MELE...
TOTUSI UNA DINTRE PERSOANELE DRAGI SUFLETULUI MEU CRED CA MA INTELEGE SI STIE CA AM NEVOIE DE EA,DAR ARE ATATEA PROBLEME...
DE MULTE ORI NE ATASAM DE PERSOANE CARE NU REUSESC SA FACA FATA NEVOILOR NOASTRE TOCMAI PT.CA SUNT MULTI CA MINE SI ATUNCI LA CEA MAI MICA EZITARE NI SE PARE UN DEZASTRU,DAR CRED CA EU SUNT CEA DE VINA DIN CAUZA SENSIBILITATII PREA MARI SUFAR ATAT DE MULT,ASTA E,STIU ,INDIFERENT CA E BINE SAU RAU SUNT PREA SENSIBILA!DAR DACA ASA SE INTAMPLA E PT.CA D-ZEU ASA INGADUIE SI ASA TREBUIE SA FIE CHIAR DACA N-O SA FAC FATA NOILOR RESPONSABILITATI PE CARE LE-AM PRIMIT?NU,TRBUIE SA LUPT,VIATA E O LUPTA CONTINUA,NU TRBUIE SA MA LAS RAPUSA DE ...NIMIC!DECI:SLAVA TIE DOAMNE!